În perioada 7-14 decembrie, evreii sărbătoresc Hanuka, singura sărbătoare nebiblică din calendarul iudaic. Hanuka este sărbătoarea victoriei luminii asupra întunericului, a dreptăţii asupra nedreptăţii şi a permanenţei iudaice. Sighetenii au sărbătorit şi în acest an după tradiţie, păstrând obiceiurile locului aşa cum le-au primit de la părinţi, cu bucate rituale, Hanuka geld pentru cei mici, cântece şi veselie, fapte răsplătite prin prezenţa unui grup de prieteni din Bucureşti şi creştini din Sighet.
Sărbătoarea luminii şi a permanenţei iudaice
În anul 167 înaintea erei noastre, Antioch IV Epiphanes, după ce a cucerit Ierusalimul, a distrus templele şi a supus evreii unor persecuţii religioase. Care răspuns, un grup condus de Iuda Makkabeul s-a răsculat şi, cu toată inferioritatea numerică, au reuşit să-i alunge pe greco-sirieni din Iudea. Tradiţia spune că atunci când makkabeii au recucerit Templul Sfânt, au descoperit că uleiul folosit a aprinderea Menorei (candelabrul cu şapte braţe) a fost vărsat, rămânând doar o singură măsură pecetluită, purtând însemnul rabinului, cantitate suficientă numai pentru o singură zi dar, miracolul s-a produs şi Menora a ars nu numai un ci opt zile, timp în care evreii au reuşit să aducă ulei purificat şi binecuvântat de rabin. Acesta este motivul pentru care candelabrul de Hanuka – Hanukia, cum se mai numeşte – are opt braţe şi nu şapte ca cel folosit în mod tradiţional la alte sărbători, evreii aprinzând zilnic câte o lumânare. După tradiţie, Hanukia trebuie pusă în fereastră pentru ca această lumină să fie atotbiruitoare, pentru ca popoarele să formeze o unică familie, unitară şi paşnică, ce progresează în toate domeniile. În fapt, Hanukia mai are o lumânare – a noua – numită „şamăs” care se aprinde prima şi de la care se aprind cele opt, pentru ca acestea să rămână neatinse.
Există o serie de tradţii şi obiceiuri locale legate de Hanuka, unele legate de trecut, altele statuate ulterior. Unul dintre acestea este împărţitul de daruri copiilor: înainte vreme, se obişnuia ca cei mici să primească câte un bănuţ drept răsplată că şi-au însuşit istoria Hanukăi şi învăţăturile izvorâte din ea. Ulterior, locul bănuţului a fost luat de jucării. Tot de tradiţie ţine jocul cu „dreidel”, o sfârlează cu patru feţe, fiecare având o literă ebraică, acronimul propoziţiei „S-a întâmplat un mare miracol”. În funcţie de litera pe care cade sfârleaza, jucătorul primeşte un dar sau chiar nimic. Mâncărurile tradiţionale de Hanuka sunt „latkes”sau „chremzli” (cum e cunoscut pe la noi) şi „sufganiot” (gogoşi umpluţi cu gem).